Doamne ajută!

Dumnezele, am ajuns la 41 de ani şi tot mă mai minunez de prostia şi răutatea omenească!
Nici că+mi vine a crede cât este de mare şi de persisitentă!
Eu aş zice, parafrazându-l pe Einstein, că prostia e singurul lucru pentru care Universul nu e destul de mare! După ce că suntem nişte frunze în vânt, ne mai şi mâncăm zilele unul altuia precum câinii...
Multă greaţă mi-au produs zilele astea oamenii! Norocul meu cu Alinuţa de la şcoală, mama Alexandrei şi a lui Vlăduţ (un înger de copil!) şi dna Mioara. E aşa naşpa să n-ai niciun om pe care să te bazezi!
Şcoala merge greu. La început, din cauza noului, Alle era încântată. Acum nu-i mai place deloc! Î n fiecare zi duc o adevărată luptă cu ea ca să-şi facă temele... Era prea frumos să fie aşa, ca-n primele zile când venea acasă şi se punea pe făcut temele.
Cred că voi renunţa la mersul în parc, deşi... mi-e milă şi de ea, vreau să se bucure de aer liber.