Noapte blândă

Sugrumă viaţa nemuriri precare
Plecate stau iluzii mai amare
Zac zilele pe gândurile nopţii
Sunt doar preludii blânde ale morţii.

Adio, viaţa mea-nşirată
Te las păgână şi nemăsurată
Îţi dau răgazul să mai spui şoptit:
Mai stai: sunt zile ce n-au mai venit!

De vor veni ca nopţile cu lună
Când ziua-mi pare doar o mătrăgună
Cui îi necesită aste ore faste
Dacă-au pierit iubiri atât de caste?

Adio, deci, rămâi de tot cu bine
Nu-ţi face griji, eu voi pleca la tine
Să rup şi ultima grădină ofilită
Şi să sădesc statuia-ncremenită!

O zi bună!

SEXY & HOT COMMENTS

CLICK HERE!

E doar o stea

Ochiul meu nu va vedea
Cum viaţa mea nu va mai fi
Şi nu voi şti, da, nu voi şti
Că eu am fost în umbra mea.

Urechea mea nu va gândi
Că glasul meu a încetat
Ci ea va şti că deodat'
Tot ce a fost se va topi.

Şi gura mea se va căsca
Adâncă-ntr-un surâs amar
Va căuta cu atâta har
Să tacă şi să spună-n ea:

Atâta drum pentru nimic.
Valiză pusă într-o stea!

Poveste de noapte

Cărările bat cuie
peste paşii apuşi în ţărână.
Umbre de noapte adorm
printre frunzişul legănat
de razele lunii.
Pădurea-i un somn liniştit,
doar bufniţele-i mişcă
pleoapele-i visânde.
Dincolo de margini
se aud şoaptele valurilor
spumegânde:
Marea-i un vis zbuciumat,
albastru şi nătâng...
Uriaşul adormit
mângăie - leneş - frunţile
încercate de viaţă...
E cântecul lui de leagăn.

Adorabila minciună

Adorabila minciună
Ne dă aer şi ne-ndrumă
P-un traseu pavat cu humă
Bea, Grigore, mătrăgună!

Ai necazuri? Nu-i nimic!
Faci ce faci şi-ntr-un ibric
Adună-ţi tot zaţul care
îţi ghiceşte-n fiecare

drumul ce-l vei ocoli,
groapa plină de noroi,
vântu' împrăştiat în noi,
oamenii... ce-i vei şcoli.

Ziua plină de copii
viaţa goală şi pustie
amânările-n chindie...
"De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?"...