A murit medicul meu stomatolog

A murit dr Silviu Popov! E medicul stomatolog pe care l-aş fi vrut alături de mine toată viaţa! Eram aşa de sigură că nu voi mai avea nevoie să-mi fa probleme la cine să mă duc! El mi-a pus implanturile şi mi-a vindecat dantura de tot ceea ce era "defect"! Acum nu mai e! Un bărbat cât un munte, cu o soţie şi două fetiţe minunate! O familie frumoasă s-a destrămat fiindcă moartea aşa a vrut! CINE DRACU' E MAORTEA ASTA D ENU POATE NIMENI S-O OPREASCĂ ŞI NE-NGHITE VIEŢILE CELOR ATÂT DE TINERI ŞI DE BUNI?!
S-a dus mediul meu stomatolog de parcă n-ar fi fost vreodată! Nu suport să cred că un om dee 36 de ani a fost pur şi simplu spulberat d epe faţa pământului! Joi seara se ducea spre Chişinău, iar la Valea Grecului, lângă Huşi a intrat într-o depăşire şi n-a mai redresat maşina. Aceasta s-a izbit de un deal şi l-a poriectat afaă, prin parbriz! Şi ca asta să nu fie totul, maşina - un BMW X5, o matahală - s-a rostogolit peste dânsul! Nici duşmanilor mei nu le-aş dori aşa ceva, cum a putut Dumnezeu să pedepsească un om atât de tânăr şi de bun medic în aşa hal? Cu aşa o moarte violentă?! Doamne! Parcă-l văd! Parcă-l aud! Ultima dată am fost cu o zi sau două înainte de a face 36 de ani la cabinet şi s-a uitat la o măsea care se spărsese, era una de ceramică şi a pilit-o! Primul lucrur pe care l-a făcut extraordinar pentru mine acum nişte ani buni: mi-a pus o plombă la dintele din faţă şi zici că e dintele meu întreg! Pe atunci lucra încă la unchiul său! Un om de o ambiţie extraordinară! Cu nişte mâini de aur! Mi-a pus două implanturi, iar lui animalul de Tete unul şi ne-a luat o nimica toată faţă de preţul real! Dantura mea, în mare parte are semnătra dr Silviu Popov pe ea! Iar acum zace-n pământ! Un om mult mai tânăr ca mine, cu două fetiţe rămase fără tată! Ce poate fi mai urât pe lume?!
Adio, doctore Silviu Popov. Aş vrea să pot crede că vei ajunge sus, acolo unde meriţi, să-ţi vezi fetiţele crescând! Măcar atât! Măcar atât...
http://www.obiectivdevaslui.ro/articles_details.php?page=&articles_id=3822
Asta-i ultima imagine cu medicul Silviu Popov, venit din Chişinău să-şi facă un rost şi îl avea, avea şi o familie minunată, dar el nu mai e... Ce viaţă mai e şi asta? Plină de morţi şi de tragedii?!
Iar animalul de Tete nu-mi răspunde de vineri la telefon?! La ce-mi mai trebuie mie să trăiesc?

Constanța

Suntem aici, acasă la mine, zic eu, doar că mamei nu-i place zisul meu. După ce am fost la Bulgari, la nisipuri, a început cu tânguielile și mă tratează ca pe o străină. Mai că nu-mi spune să mă car acasă, la București.
Habar n-am de ce m-a făcut acestă femeie. Pe zi ce trece am convingerea că numai din cauza decretului ceaușist...
Sunt foarte tristă și mi-e silă de tot ceea ce mă înconjoară, îndeosebi oamenii! Cred că nu e loc pentru mine nicăieri, doar în inima fetiței mele, cel puțin până va mai crește și mă va uita și ea. Sper să mor până atunci și să nu simt și răceala celei pentru care mi-am dat viața de nenumărate ori!

Ziceri de duh

Dacă furi idei de la o persoană, se numeşte plagiat. Dacă furi idei de la mai multe persoane se numeşte cercetare!

Realizări profesionale

Azi am primit titlul de doctor în ştiinţe economice! Scriu asta şi mi s epare că încă visez. Nici nu-mi vine a crede că e adevărat! De acum sper să ies din închisoare şi să-mi văd realizate visurile de a-mi schimba profesia! Să intru în învăţământul universitar... Doamne ajută!

14 IUNIE 2009 Pas de quatre - C. Pugni

14 IUNIE 2009 La fille mal gardee - F. Herold

Constanţa

Ieri ne-am întors din Constanţa. Aşa cum am prevăzut ne-am plicitisit cumplit. Doar joi am ieşit la Casino fiindcă a ieşit soarele şi a fost frumos, cald şi primitor...
Am ieşit cu dna Nadia. Am făcut poze şi a fost drăguţ. Ieir a venit şi Tete şi ne-a luat. Am fost la Mamaia, la Rex, avem poze şi de acolo.
Mama a fost - ca de obicei - cu fundul în sus, după ce şi-a văzut sacii în căruţă, ne-a văzut, deja se plictisise de noi. Tot timpul a lucrat şi cam atât. Nu prea avem ce să ne spunem şi nici nu suntem în relaţii prea bune. E tot timpul cu fundul în sus, eu la fel, aşa că...
Mai bine să pun pozele, n-am chef să scriu prea multe...

Plictiseală

Au trecut tone de zile de când n-am mai scris nimic... Cu cât trece timpul, cu atât mă afund mai tare-n nepăsare şi teamă. Teama că nu voi mai putea schimba nimic din viaţa asta mizerabilă pe care o duc din cauza naivităţii mele. Nu mai am curajul s-o iau d ela început, prefer să tot dau din gura-mi obosită şi să mă aprob în durerea-mi neîmpăcată: nu dau vrabia din mână, pe cioara d epe gard! Şi uite aşa, mai trece o zi, mai trec o mie, eu azi sunt, mâine - Dumnezeu ştie!
M-am săturat şi am obosit rău de tot. Mă doare capul în fiecare zi şi nu ştiu încotro s-o mai apuc. Am crezut că dacă se va pune pe Certificatul ei de naştere, îi va păsa mai mult! Ei, aş, e din ce în ce mai rău şi nu mai am puterea să mai suport aşa o viaţă. Ori iau taurul - sic! - de coarne, ori mă duc dracu'! E mai mult decât o oboseală fizică şi psihică, e una care-mi taie răsuflarea şi-mi dă fiori de moarte pe şira spinării. Dar cui îi pasă?
Bietul meu copil, dacă n-ar fi ea, nimic nu m-ar mai ţine pe picioare...
Cu şcoala mergem destul de bine acum, începutulk a fost mai mult decât înfiorător. Nici nu m-am gândit că va fi atât de greu. Oare şi la mine a fost la fel? Cine să-mi spună? A stat cineva să mă întrebe ce fac? Nimeni! Am trăit singură o viaţă, aşa sunt şi acum, fără un umăr pe care să-mi sprijin oboseala şi să-mi adun puterile. Nimeni! Doar n-o s-o chinui pe fetiţa mea cu ale mele... E aşa de micuţă şi de dulce! Cu toate năzdrăvăniile ei şi lipsa răbdării mele, e o bucurie pe care n-aş fi avut-o niciodată de nu aveam curajul să mă inseminez artificial! De ce naiba l-am pus să-şi pună numele lui de idiot pe Certificatul de naştere?! O greşeală imensă! Acum nu mai pot săpa de el nicicând!
Dar ce să fi făcut? Atâtea răutăţi şi atâta umilinţă nu mai puteam înghiţi. Măcar aşa nu mai sunt discuţii de tot soiul în jurul ei! E iubirea mea, sufletul meu, a doua mea viaţă!
Ce poate avea viaţa mai frumos? Of, de aş putea s-o îndrept pe calea cea bună şi să aibă viaţa frumoasă şi liberă! Cât e de trist, cât e de înnegurat viitorul! Aş fugi peste timp numai ca să văd dacă-i voi fi alături şi n-o voi lăsa singură... Numai ea mi-a dat tot ceea ce putea să-mi dea viaţa mai frumos: iubirea necondiţionată! Urâtă sau frumoasă, slabă sau grasă, sunt mama! Mama pe care o iubeşte frumos şi fără supărare!
E atâta fericire în iubirea ei şi atâta inocenţă! Frumosul e în noi, în sufletul nostru îndrăgit de cineva!
Mai sunt două zile şi merem într-o scurtă vacanţă la mama, la Constanţa. De Crăciun a fost un rahat! De-aia nici n-am avut chef să scriu aici nimic! Mama a luat mobilă nouă la ea în dormitor şi în sufragerie! Să mergem s-o vedem ca să s ebucure alături de noi de realizarea ei!
Aş vrea să fiu mai bucuroasă, dar nu sunt! Mama m-a jignit rău de Crăciun zicându-mi că "îmi bat joc de ea"! Cel mai rău este că nu a chemat-o nimeni cu forţa la mine şi s-a supîărat că nu-i place în Bucureşti şi a dat cu barda!
În fine, nu mă trage deloc inima să merg la Constanţa şi să stau prea mult, dar "tovarăşul" are de făcut o operaţie şi n-am chef să-l aud cum se vaită la telefon că nu poate veni. Ziserăm să mergem la munte, dar e o vreme de tot basmul afară. Plouă-ntr-una şi e tare neprimitoare vremea!
Nu mai am timp să fiu idealistă. Idealul s-a topit cu desăvârşire. E o adevărată durere mută şi surdă în mine, una care-mi sparge timpanele!