Constanța

Suntem aici, acasă la mine, zic eu, doar că mamei nu-i place zisul meu. După ce am fost la Bulgari, la nisipuri, a început cu tânguielile și mă tratează ca pe o străină. Mai că nu-mi spune să mă car acasă, la București.
Habar n-am de ce m-a făcut acestă femeie. Pe zi ce trece am convingerea că numai din cauza decretului ceaușist...
Sunt foarte tristă și mi-e silă de tot ceea ce mă înconjoară, îndeosebi oamenii! Cred că nu e loc pentru mine nicăieri, doar în inima fetiței mele, cel puțin până va mai crește și mă va uita și ea. Sper să mor până atunci și să nu simt și răceala celei pentru care mi-am dat viața de nenumărate ori!