Wednesday, November 16, 2011

Incredibil!

Ce uitare s-a aşternut peste acest blog şi cu câtă nerăbdare am căutat să-l regăsesc... E aşa frumos şi bine să ştii că, undeva, într-o ladă cu amintiri, mai există ceea ce ai simţit şi ai trăit cândva...
"Carevasăzică" sunt aproape doi ani de când n-am mai cochetat cu literatura, cu ceea ce am considerat că mă reprezintă cel mai bine. Poate că se va schimba ceva.
E foarte mult de atunci, zilele zboară repede aici şi greu la mine-n suflet.
Sunt lucruri foarte importante pe care le-am scris şi simţit la un moment dat, şi triste!
mulţi oameni dragi s-au dus şi nimănui nu-i pasă. Tata spunea că nu e rău de cel care se duce, ci de cel ce rămâne să-l plângă! Tata... bietul meu tată!

Tuesday, August 17, 2010

Cine și ce ai fost în viața anterioară?

Cred că ai fost... femeie în ultima ta viață.
Te-ai născut: undeva în teritoriul modern din România în jurul anului 1875. Meseria ta a fost de: Cartograf, Astronom sau Astrolog.
Cum ai fost:Timid, interiorizat, o persoană liniștită. Ai dispus de talente creative care nu au fost fructificate pe deplin. În această viață o vei face. Cei care te-au cunoscut te-au considerat o persoana ciudată.
Ce trebuie să corectezi în viață actuală :Va trebui să crezi în inspirație și în intuiție. Cultivă mai mult optimismul și dragostea. Lecția ta este aceea de a afla ce anume trebuie să faci ca să devii o persoană împlinită.

Wednesday, April 14, 2010

Eu şi jumătate din ce a mai rămas din mine...

Trecurăm şi-n 2010, ba chiar se fac mâine 7 luni de când s-a us Silviu... Mă-ntreb cât a mai rămas din mine după atâtea evenimente şi cu cât voi mai pleca de pe pământ. Dar oare chiar sunt pe pământ?
E doar o iluzie. O iluzie din care nu vor rămâne decât nişte amintiri, nişte imagini... şi cam atât... Cui îi va mai păsa de păsurile mele, de tragediile şi de dramele pe care le trăiesc?
Să fim serioşi, viaţa are un singur capăt, cel al morţii care şterge tot ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat... şi vin alte întâmplări în urma noatră, alţi oameni care poate că vor şti mai bine ca mine ce să facă cu respiraţia lor, cum s-o canalizeze spre stele...
Ştiu un singur lucru: că trăiesc tot timpul cu teamă, cu nelinişte şi cu multă tristeţe-n suflet!
Ştiu atâtea despre mine şi mi-e atât de dor de ceea ce am fost şi tot sper să reuşesc să scriu câte ceva în... amintirea mea, dar nu mai am putere şi nici nu mai cred în nemurirea gândurilor...
Până mai deunăzi îi invidiam pe cei rămaşi în istorie... acum îmi dau seama că EI n-au rămas nicăieri, ci doar noi suntem cei care am venit să le retrăim gândurile nemuritoare...
Şi pentru ei ce mai poate însemna acest fapt? Nimic!

Sunday, October 18, 2009

A murit medicul meu stomatolog

A murit dr Silviu Popov! E medicul stomatolog pe care l-aş fi vrut alături de mine toată viaţa! Eram aşa de sigură că nu voi mai avea nevoie să-mi fa probleme la cine să mă duc! El mi-a pus implanturile şi mi-a vindecat dantura de tot ceea ce era "defect"! Acum nu mai e! Un bărbat cât un munte, cu o soţie şi două fetiţe minunate! O familie frumoasă s-a destrămat fiindcă moartea aşa a vrut! CINE DRACU' E MAORTEA ASTA D ENU POATE NIMENI S-O OPREASCĂ ŞI NE-NGHITE VIEŢILE CELOR ATÂT DE TINERI ŞI DE BUNI?!
S-a dus mediul meu stomatolog de parcă n-ar fi fost vreodată! Nu suport să cred că un om dee 36 de ani a fost pur şi simplu spulberat d epe faţa pământului! Joi seara se ducea spre Chişinău, iar la Valea Grecului, lângă Huşi a intrat într-o depăşire şi n-a mai redresat maşina. Aceasta s-a izbit de un deal şi l-a poriectat afaă, prin parbriz! Şi ca asta să nu fie totul, maşina - un BMW X5, o matahală - s-a rostogolit peste dânsul! Nici duşmanilor mei nu le-aş dori aşa ceva, cum a putut Dumnezeu să pedepsească un om atât de tânăr şi de bun medic în aşa hal? Cu aşa o moarte violentă?! Doamne! Parcă-l văd! Parcă-l aud! Ultima dată am fost cu o zi sau două înainte de a face 36 de ani la cabinet şi s-a uitat la o măsea care se spărsese, era una de ceramică şi a pilit-o! Primul lucrur pe care l-a făcut extraordinar pentru mine acum nişte ani buni: mi-a pus o plombă la dintele din faţă şi zici că e dintele meu întreg! Pe atunci lucra încă la unchiul său! Un om de o ambiţie extraordinară! Cu nişte mâini de aur! Mi-a pus două implanturi, iar lui animalul de Tete unul şi ne-a luat o nimica toată faţă de preţul real! Dantura mea, în mare parte are semnătra dr Silviu Popov pe ea! Iar acum zace-n pământ! Un om mult mai tânăr ca mine, cu două fetiţe rămase fără tată! Ce poate fi mai urât pe lume?!
Adio, doctore Silviu Popov. Aş vrea să pot crede că vei ajunge sus, acolo unde meriţi, să-ţi vezi fetiţele crescând! Măcar atât! Măcar atât...
http://www.obiectivdevaslui.ro/articles_details.php?page=&articles_id=3822
Asta-i ultima imagine cu medicul Silviu Popov, venit din Chişinău să-şi facă un rost şi îl avea, avea şi o familie minunată, dar el nu mai e... Ce viaţă mai e şi asta? Plină de morţi şi de tragedii?!
Iar animalul de Tete nu-mi răspunde de vineri la telefon?! La ce-mi mai trebuie mie să trăiesc?

Saturday, July 25, 2009

Constanța

Suntem aici, acasă la mine, zic eu, doar că mamei nu-i place zisul meu. După ce am fost la Bulgari, la nisipuri, a început cu tânguielile și mă tratează ca pe o străină. Mai că nu-mi spune să mă car acasă, la București.
Habar n-am de ce m-a făcut acestă femeie. Pe zi ce trece am convingerea că numai din cauza decretului ceaușist...
Sunt foarte tristă și mi-e silă de tot ceea ce mă înconjoară, îndeosebi oamenii! Cred că nu e loc pentru mine nicăieri, doar în inima fetiței mele, cel puțin până va mai crește și mă va uita și ea. Sper să mor până atunci și să nu simt și răceala celei pentru care mi-am dat viața de nenumărate ori!

Friday, July 3, 2009

Ziceri de duh

Dacă furi idei de la o persoană, se numeşte plagiat. Dacă furi idei de la mai multe persoane se numeşte cercetare!

Realizări profesionale

Azi am primit titlul de doctor în ştiinţe economice! Scriu asta şi mi s epare că încă visez. Nici nu-mi vine a crede că e adevărat! De acum sper să ies din închisoare şi să-mi văd realizate visurile de a-mi schimba profesia! Să intru în învăţământul universitar... Doamne ajută!