Cine și ce ai fost în viața anterioară?

Cred că ai fost... femeie în ultima ta viață.
Te-ai născut: undeva în teritoriul modern din România în jurul anului 1875. Meseria ta a fost de: Cartograf, Astronom sau Astrolog.
Cum ai fost:Timid, interiorizat, o persoană liniștită. Ai dispus de talente creative care nu au fost fructificate pe deplin. În această viață o vei face. Cei care te-au cunoscut te-au considerat o persoana ciudată.
Ce trebuie să corectezi în viață actuală :Va trebui să crezi în inspirație și în intuiție. Cultivă mai mult optimismul și dragostea. Lecția ta este aceea de a afla ce anume trebuie să faci ca să devii o persoană împlinită.

A început şcoala!

He, de parcă mai am timp să scriu ceva! Mare aglomeraţie în viaţa noastră acum!
Azi am început şi pianul şi a fost tare bine!
Să dea Dumnezeu să fie bine şi să avem noroc de această linişte toată viaţa! Mi-e şi frică să mă bucur...
Revin cu amănunte îndată ce voi reuşi să am mai mult timp!

Amintiri inutile

Să vedem ce avem până acum: una bucată femeie de 40 de ani (Lu) cu una bucată fetiţă de o scumpete infinită şi o bună provocatoare de scos fire albe (:D). Alexiana năzfrăvana. Are 6 ani şi e - desigur - motivul pentru care mai exist încă...
Viaţa, aşa cum spuneam, a fost departe de ceea ce am visat eu că va fi. După o căsnicie ratată (care mi-a distrus cei mai frumoşi ani din viaţă: 6 la număr), o relaţie care devine din ce în ce mai dureroasă şi mai ciudată. Cu chiu cu vai, la vârsta de 33 de ani mi-am luat inima-n dinţi şi am apelat la "banca de spermă" pentru a avea caeastă minunăţie da fată! La nici o lună după ca am făcut 34 de ani, a venit bobocul meu de floare! Prinţesa zilelor mele... Aş fi vrut - pentru ea - să fie băiat, să nu aibă parte de o viaţă acră şi ostenită ca a mea, dar Dumnezeu a vrut altfel...
Acum sunt obsedată să-i fac viaţa mai uşoară şi nu-mi iese deloc! Încerc s-o feresc de răutăţile din jurul nostru, dar n-am nicio şansă... sunt ca râia!
Mă uitam ieri în albumele noastre... nici n-am avut timp să mă bucur de aşa o minunăţie! Un copil minunat, frumos şi sănătos! Acum e aproape cât mine. E din ce în ce mai departe de mine... Aş vrea să mai fie bebeluş, să mai fiu tânără, să mai am parte de sentimentul de "folositor cuiva".
Din ce în ce sunt mai nefolositoare, poate că acesta-i motivul pentru care la un moment dat trebuie să plecăm...

Amintiri stupide

Se fac 17 ani de când am fost mireasă. Mă credeţi sau nu, am refuzat categoric să joc rolul acesta ipocrit! Din enşpe mii de motive. Căsătoria civilă fusese pe 16 august şi mi-ar fi plăcut să fie doar o zi care să serbeze căsnicia mea, nu mi-au plăcut nunţile niciodată (îndeosebi cele cu dar!), nu-mi plăcea că trebuie s-o fac la mama Naibii, nu erau destui bani astfel încât să nu fie "nuntă cu dar" (bine că am reuşit să-i opresc de la "strigături"!) şi - nu în ultimul rând - nu eram virgină!
Îmi amintesc perfect cum a fost... Deşi miresele trebuie să fie 2bibilite", pe mine nu m-a "alinatat" nimeni, singurul lucru "de lux" pe care mi l-am permis a fost "coaforul"... He, aşa cum prevăzusem, o cacialma! Din partea mea n-a venit nimeni aproape, doar ai mei dragi părinţi şi o fostă amică cu proapătul ei soţ, care mi-au fost şi naşi... Acolo, unde se agaţă harta-n cui, se poartă mai multe perechi de naşi. Noi am avut două: una din partea lui (verii) şi cei "nominalizaţi" mai sus, din partea mea...
Corect este să pun şi nişte dovezi pe aici, nu? Vor veni şi ele. E interesant să-ţi poţi pune la "Gazeta de perete", la dispoziţia oricui, propria-ţi viaţă şi... unica!
Deci, azi 3 noiembrie, acum 17 ani eram o tânără mireasă, lipsită de experienţă, naivă, încrezătoare... Dar n-a durat mult, exact în dimineaţa nopţii nunţii mi-am luat prima lecţie de nevastă... şi mi-am udat perna cu lacrimi amare!
Nevastă! Un cuvânt odios, un fel de epitet caraghios lipit pe fruntea unei femei!
Habar n-am de ce trebuia să-mi amintesc eu acum de ziua aia.. poate că mi-e dor de tinereţea mea, de sentimentele mele pure, de acel om care n-a mai putu face nimic pentru a-ntoarce istoria vieţii...