Amintiri inutile

Să vedem ce avem până acum: una bucată femeie de 40 de ani (Lu) cu una bucată fetiţă de o scumpete infinită şi o bună provocatoare de scos fire albe (:D). Alexiana năzfrăvana. Are 6 ani şi e - desigur - motivul pentru care mai exist încă...
Viaţa, aşa cum spuneam, a fost departe de ceea ce am visat eu că va fi. După o căsnicie ratată (care mi-a distrus cei mai frumoşi ani din viaţă: 6 la număr), o relaţie care devine din ce în ce mai dureroasă şi mai ciudată. Cu chiu cu vai, la vârsta de 33 de ani mi-am luat inima-n dinţi şi am apelat la "banca de spermă" pentru a avea caeastă minunăţie da fată! La nici o lună după ca am făcut 34 de ani, a venit bobocul meu de floare! Prinţesa zilelor mele... Aş fi vrut - pentru ea - să fie băiat, să nu aibă parte de o viaţă acră şi ostenită ca a mea, dar Dumnezeu a vrut altfel...
Acum sunt obsedată să-i fac viaţa mai uşoară şi nu-mi iese deloc! Încerc s-o feresc de răutăţile din jurul nostru, dar n-am nicio şansă... sunt ca râia!
Mă uitam ieri în albumele noastre... nici n-am avut timp să mă bucur de aşa o minunăţie! Un copil minunat, frumos şi sănătos! Acum e aproape cât mine. E din ce în ce mai departe de mine... Aş vrea să mai fie bebeluş, să mai fiu tânără, să mai am parte de sentimentul de "folositor cuiva".
Din ce în ce sunt mai nefolositoare, poate că acesta-i motivul pentru care la un moment dat trebuie să plecăm...