Printre stele mărginaşe
murmură vinul spumos
şi-aduce-n râuri groase
fericirea unei nopţi;
scăpărând din lumânare
chipuri calde şi sublime
reflectate pe tavanuri
până-n anul care vine!
În licoarea spartă-n valuri
cresc corăbii în pânze albe
ce se satur de lumina
sufletelor parfumate...
Într-un verde răşinos
spumegă luciri de globuri
şi de-a lungul trunchiului
se topeşte anul vechi...
*
Şi-acum că-i 12* noaptea
să vă pup aş vrea, pe toţi!
Dar avem atâta timp
să ne săturăm de viaţa
petrecută într-un boţ!
* Pentru ora 12!