Balada gândurilor albastre

Dincolo de zarea albastră
Pe firul apelor neliniştite
Dispare sugrumat de măiastră
Preaputernica cu braţe-mblânzite

Ca o umbră-mi înfrânge cărarea
Târâtă-n frunzişul de valuri
Se-nalţă-n văzduhuri uitarea
Iar din cer cad - osteniţi - numai lauri.

Mai strânge-mă-n braţe bogate
Iubeşte-mi atât nemurirea
Alintă-mă-n gânduri curate
Şi află cum stau cu-nflorirea...

Culege căzutele-mi lacrimi
Petale pe-obraz tremurânde
Adu-mi o gură plină de patimi
Pe buzele-mi dulci, sângerânde

Şi fă-mă, oh, fă-mă nemuritoare
Păzită de braţe păgâne
Aruncă-mă cu trupul în mare
Ucide balade bătrâne...