Jurnal "pe sărite"

Am început "Umiliţi şi obidiţi"... Îmi spuneam azi-noapte: câtă dreptate are Dostoievki, cel mai mult îmi place să scriu în gând... Nu e lene, doar că am aşa, o relaxare intelectuală fiindcă reuşesc să-mi înşir ideile cu viteza... gândului. Cred că ce amai mare realizare a omului ar fi: un cititor de gânduri... Tu gândeşti şi el scrie musai tot ceea ce-ţi trece prin bibilică. Îl porneşti doar când ştii că vrei să gândeşti bine şi temeinic, fără a "păta" un eventual roman cu prostioare injurioase şi nervi neosteniiţi şi neînfrânaţi.
Uite, aşa ar fi viaţa mai frumoasă. Toată silinţa pe care ar trebui să ne-o dăm ar fi să... gândim! Am recupera timpul pierdut cu scrisul, oricât de digital ar fi el. Cum timpul înseamnă bani, e o modalitate fericită de a trăi ceva mai mult şi mai bine! Oricât de harnice ar fi degetele mele "mici şi delicate" - vorba unui amic din adolescenţă - tot n-au hărnicia gândului... N-au antrenamentul sufletului şi imaginaţia creierului. Parcă pân' să mă pun pe scris dispare cuvântul, litera, ideea!
E o serendipitate* posibilă? He, ce-mi palce temrneul acesta! Iată şi o imagine grăitoare a lui:

- Pino Daeni - Serendipity

Foarte interesante picturi. Parcă-ţi mai vine inima la loc după ce vezi şi astfel de imagini pictate de bărbaţi. Se pare că mai există şi bărbaţi cărora femeia să le inspire şi altceva decât sex!
* Termen învăţat la sociologie economică. Serendip - vechiul nume al Sri Lankăi.