Noapte blândă

Sugrumă viaţa nemuriri precare
Plecate stau iluzii mai amare
Zac zilele pe gândurile nopţii
Sunt doar preludii blânde ale morţii.

Adio, viaţa mea-nşirată
Te las păgână şi nemăsurată
Îţi dau răgazul să mai spui şoptit:
Mai stai: sunt zile ce n-au mai venit!

De vor veni ca nopţile cu lună
Când ziua-mi pare doar o mătrăgună
Cui îi necesită aste ore faste
Dacă-au pierit iubiri atât de caste?

Adio, deci, rămâi de tot cu bine
Nu-ţi face griji, eu voi pleca la tine
Să rup şi ultima grădină ofilită
Şi să sădesc statuia-ncremenită!