Poveste de noapte

Cărările bat cuie
peste paşii apuşi în ţărână.
Umbre de noapte adorm
printre frunzişul legănat
de razele lunii.
Pădurea-i un somn liniştit,
doar bufniţele-i mişcă
pleoapele-i visânde.
Dincolo de margini
se aud şoaptele valurilor
spumegânde:
Marea-i un vis zbuciumat,
albastru şi nătâng...
Uriaşul adormit
mângăie - leneş - frunţile
încercate de viaţă...
E cântecul lui de leagăn.