Noapte blândă

Sugrumă viaţa nemuriri precare
Plecate stau iluzii mai amare
Zac zilele pe gândurile nopţii
Sunt doar preludii blânde ale morţii.

Adio, viaţa mea-nşirată
Te las păgână şi nemăsurată
Îţi dau răgazul să mai spui şoptit:
Mai stai: sunt zile ce n-au mai venit!

De vor veni ca nopţile cu lună
Când ziua-mi pare doar o mătrăgună
Cui îi necesită aste ore faste
Dacă-au pierit iubiri atât de caste?

Adio, deci, rămâi de tot cu bine
Nu-ţi face griji, eu voi pleca la tine
Să rup şi ultima grădină ofilită
Şi să sădesc statuia-ncremenită!

O zi bună!

SEXY & HOT COMMENTS

CLICK HERE!

E doar o stea

Ochiul meu nu va vedea
Cum viaţa mea nu va mai fi
Şi nu voi şti, da, nu voi şti
Că eu am fost în umbra mea.

Urechea mea nu va gândi
Că glasul meu a încetat
Ci ea va şti că deodat'
Tot ce a fost se va topi.

Şi gura mea se va căsca
Adâncă-ntr-un surâs amar
Va căuta cu atâta har
Să tacă şi să spună-n ea:

Atâta drum pentru nimic.
Valiză pusă într-o stea!

Poveste de noapte

Cărările bat cuie
peste paşii apuşi în ţărână.
Umbre de noapte adorm
printre frunzişul legănat
de razele lunii.
Pădurea-i un somn liniştit,
doar bufniţele-i mişcă
pleoapele-i visânde.
Dincolo de margini
se aud şoaptele valurilor
spumegânde:
Marea-i un vis zbuciumat,
albastru şi nătâng...
Uriaşul adormit
mângăie - leneş - frunţile
încercate de viaţă...
E cântecul lui de leagăn.

Adorabila minciună

Adorabila minciună
Ne dă aer şi ne-ndrumă
P-un traseu pavat cu humă
Bea, Grigore, mătrăgună!

Ai necazuri? Nu-i nimic!
Faci ce faci şi-ntr-un ibric
Adună-ţi tot zaţul care
îţi ghiceşte-n fiecare

drumul ce-l vei ocoli,
groapa plină de noroi,
vântu' împrăştiat în noi,
oamenii... ce-i vei şcoli.

Ziua plină de copii
viaţa goală şi pustie
amânările-n chindie...
"De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?"...

Gândurile mele...

De-a lungul existenţei mele "zbuciumate" am găsit de cuviinţă să arunc niscaiva cugetări pe saitul pruteanu.ro. Le grupez, acum, aici:

1. Sufletul nu poate plăti "prime de asigurare"! (4.05.2005);
2. Pînă şi-n "exportul" de tăceri există o nesăbuinţă. (9.05.2005) (da, dar nu lasă dovezi - 14.01.2008);
3. Tăcerea este cuţitul pe care-l poţi învîrti în rană. Răspunsul tăios este cuţitul cu care tai beregata celuilalt suflet. (9.01.2006);
4. Viaţa este păcăleala de mai scurtă sau mai lungă durată a morţii... (10.01.2006);
5. Toţi oamenii-s demni de luat în seamă, dar nu tuturor trebuie să li se acorde credibilitate. (02.02.2006);
6. Discreţia este apanajul sufletelor nobile. Dar cine a mai auzit de nobili în zilele noastre? (10.02.2006);
7. E proastă femeia care crede că un bărbat este în stare să-i fie bun prieten. (12.05.2006);
8. Cel mai rău lucru care i se poate întîmpla unui om în viaţă este faptul că nu este decît un lucru! (29.07.2006);
9. Dacă ai trăit clipa morţii, viaţa-ţi va fi doar o teamă. (2.10.2006);
10. Înţelepciunea te-nvaţă că soarele va răsări şi fără tine într-o bună zi. (4.10.2006);
11. Furia îţi dă putere, dar şi dureri de cap. (3.11.2006);
12. A trăi este o artă... arta de a-nvăţa să mori! (18.01.2007);
13. Cînd nu te mai sperie moartea, înseamnă că ai murit de mult. (4.03.2007);
14. Deşi cu sîrg eu mi-am creat un scut
Se dovedeşte - veros - că viaţa-i un
anacol ut! (16.05.2007);
15. Ura-i prosteşte pînă şi pe cei care se cred "fo(a)rte"... culţi. (9.06.2006);
16. Prostia nu doare, ci-i pedepseşte pe cei din jur. (4.08.2007);
17. Copilăria este inima tuturor vîrstelor. (15.08.2007);
18. Suferinţa te face om şi te apropie de animale. (26.08.2007);
19. Iubirea te-nalţă-n ochii oamenilor de valoare şi te coboară-n ochii celor mici la suflet. (28.08.2007);
20. Iubirile m-au dezamăgit, urile niciodată!
Vrei fidelitate? Urăşte! (31.08.2007);
21. Dacă Dumnezeu ar vedea ce a creat s-ar sinucide! (1.09.2007);
22. Mors omnia vincit! (6.09.2007);
23. Am pierdut adesea răsăritul soarelui fiindcă dormeam; am ales să văd doar apusul... (14.09.2007);
24. Înţeleptul uită jignirile şi-şi aminteşte binefacerile. (5.10.2007);

Roma 2003