varianta Boccelli:
Monday, March 31, 2008
Muzica gândurilor
Les Feuilles Mortes
Mireille Mathieu
Composição: Indisponível
Oh! Je voudrais tant que tu te souviennes
Des jours heureux où nous étions amis
En ce temps-là, la vie était plus belle
Et le soleil plus brûlant qu'aujourd'hui
Les feuilles mortes se ramassent à la pelle
Tu vois, je n'ai pas oublié
Les feuilles mortes se ramassent à la pelle
Les souvenirs et les regrets aussi
Et le vent du Nord les emporte
Dans la nuit froide de l'oubli
Tu vois, je n'ai pas oublié
La chanson que tu me chantais.
C'est une chanson qui nous ressemble
Toi qui m'aimais et je t'aimais
Et nous vivions tous deux ensemble
Toi qui m'aimais, moi qui t'aimais
Mais la vie sépare ceux qui s'aiment
Tout doucement, sans faire de bruit
Et la mer efface sur le sable
Les pas des amants désunis.
Les feuilles mortes se ramassent à la pelle
Les souvenir et les regrets aussi
Mais mon amour silencieux et fidèle
Sourit toujours et remercie la vie
Je t'aimais tant, tu étais si jolie
Comment veux-tu que je t'oublie
En ce temps-là, la vie était plus belle
Et le soleil plus brûlant qu'aujourd'hui
tu étais ma plus douce amie
Mais je n'ai que faire des regrets
Et la chanson que tu chantais
Toujours, toujours, je l'entendrai!
C'est une chanson qui nous ressemble
Toi qui m'aimais et je t'aimais
Et nous vivions tous deux ensemble
Toi qui m'aimais, moi qui t'aimais
Mais la vie sépare ceux qui s'aiment
Tout doucement, sans faire de bruit
Et la mer efface sur le sable
Les pas des amants désunis.
Muzica gândurilor
Mireille Mathieu - Je Ne Suis Rien Sans Toi lyrics
| Artist: Mireille Mathieu lyrics Album: Other Song Lyrics Title: Je Ne Suis Rien Sans Toi |  Print Correct |
En quelques mots, tu as tout brisé
Effacé mes rêves, trop peu, pour être vrai
Aujourd'hui, c'est fini
Car dans ta vie, il y a déjà
Un autre amour, plus fort que moi
Mais moi, je ne suis rien sans toi
Mais moi, j'ai tant besoin de toi
Ma vie, je l'ai gardé pour toi
Pourtant, je ne suis rien sans toi
Non rien qu'une enfant, c'était un jeu
Il faut maintenant partir, et nous dire adieu
Et laisser, le passé
Le temps viendra, tout effacer
Le monde est grand, pour oublier
Mais moi, je ne suis rien sans toi
Mais moi, j'ai tant besoin de toi
Ma vie, je l'ai gardé pour toi
Pourtant je ne suis rien sans toi
Muzica gândurilor
- Je pense à vous quand je m'éveille
- Et de loin je vous suis des yeux,
- Je vous revois quand je sommeille
- Dans un songe mystérieux
- Le seul bonheur auquel mon coeur aspire
- C'est d'obtenir un aveu des plus doux
- Voilà, voilà ce que je veux vous dire
- Mais hélas ! j'ai trop peur de vous.
- Quand je guette votre passage
- Lorsque j'espère enfin vous voir
- Je me dis par un doux langage
- Aujourd'hui je veux l'émouvoir...
- Je veux, je veux, dans mon brûlant délire
- Dire je t'aime en tombant à genoux...
- Voilà, voilà ce que je veux vous dire
- Mais hélas ! j'ai trop peur de vous.
Sunday, March 30, 2008
La înmormântarea Profesorului
M-am gândit mult, domnule profesor, dacă e bine să vin la înmormântare. Mă gândeam la fetiţa mea că nu va suporta situaţia, dar am riscat. Şi am venit să vă însoţim pe ultimul drum...
Ştiu, dv. nu aţi fi vrut să vină nimeni, să nu plângă nimeni, să treceţi neobservat dincolo, în lumea lui Dante, dar ştiam că aşa ceva nu se va întâmpla şi trebuia să vă aduc florile şi să aprind lumânarea promisă doamnelor din forum. Le-am reprezentat pe cele care doar v-au cunosut pe sait şi a fost de ajuns să vă admire şi să vă plângă.
N-a fost foarte multă lume, au venit doar oameni în vârstă, obişnuiţi să vină al fiecare înmormântare unde se miră că cel dus e mai tânăr decât ei sau decât cine ştie ce altă rudă decedată de curând... Îmi pare rău că am auzit ce n-aş fi vrut să aud acolo. La dv. ar fi trebuit să vină numai intelectuali rasaţi şi să spună cuvinte de adio... Cineva a vorbit, dar n-am putu vedea cine. Nu l-am văzut decât pe Paul de România, grupul celor gură-cască era numaros şi inutil, dar se potrivea situaţiei. Moartea unui om ca dv. e atât de inutilă, iar viaţa dv. ar fi fost atât de utilă românilor...
Totul a fost incredibil de real, de trist şi de necrezut. Nici acum nu pot crede că v-am dus flori şi v-am aprins o lumânare, domnule profesor. Cât e de nedrept totul. După ce am învăţat atâtea de la dv., n-aş fi crezut că voi învăţa să şi mor!
Stau cu Bietul Ioanid în faţă. Ştiu că era romanul dv. preferat. Nu-mi amintesc mai nimic din acest roman, şi-l voi citi în memoria dv.
Dumnezeu să vă dea liniştea pe care n-aţi avut-o pe pământ! Amin!
Ştiu, dv. nu aţi fi vrut să vină nimeni, să nu plângă nimeni, să treceţi neobservat dincolo, în lumea lui Dante, dar ştiam că aşa ceva nu se va întâmpla şi trebuia să vă aduc florile şi să aprind lumânarea promisă doamnelor din forum. Le-am reprezentat pe cele care doar v-au cunosut pe sait şi a fost de ajuns să vă admire şi să vă plângă.
N-a fost foarte multă lume, au venit doar oameni în vârstă, obişnuiţi să vină al fiecare înmormântare unde se miră că cel dus e mai tânăr decât ei sau decât cine ştie ce altă rudă decedată de curând... Îmi pare rău că am auzit ce n-aş fi vrut să aud acolo. La dv. ar fi trebuit să vină numai intelectuali rasaţi şi să spună cuvinte de adio... Cineva a vorbit, dar n-am putu vedea cine. Nu l-am văzut decât pe Paul de România, grupul celor gură-cască era numaros şi inutil, dar se potrivea situaţiei. Moartea unui om ca dv. e atât de inutilă, iar viaţa dv. ar fi fost atât de utilă românilor...
Totul a fost incredibil de real, de trist şi de necrezut. Nici acum nu pot crede că v-am dus flori şi v-am aprins o lumânare, domnule profesor. Cât e de nedrept totul. După ce am învăţat atâtea de la dv., n-aş fi crezut că voi învăţa să şi mor!
Stau cu Bietul Ioanid în faţă. Ştiu că era romanul dv. preferat. Nu-mi amintesc mai nimic din acest roman, şi-l voi citi în memoria dv.
Dumnezeu să vă dea liniştea pe care n-aţi avut-o pe pământ! Amin!
Subscribe to:
Posts (Atom)
