Cu braţele-ţi de sare mă-brăţişezi tăcută.
Vapoare, bărci, gondole aleargă printre noi.
Oraşul e sub ape, şi gândul de apoi
Îmi spune: aicea-s; râmăn mută!
Aici unde-n palatul cu ziduri de piatră
S-au perindat ca peştii, ei, Dogii, cei faimoşi
Doar porumbeii zboară. Ei sunt cei mai frumoşi
Sunt călătorii zilei, ei, noi, şi-o toamnă-albastră...
Ochi de pisică noaptea, dansează peste ape;
Sunt măşti de carnaval, figuri de ceară, parcă,
Se plimbă-n nemurire, perechile-ntr-o barcă.
E barca-ndrăgostiţilor în care marea-ncape.
