Amintiri corecte

Domnului profesor, cu drag

Motto: Între înger şi demon
Era tot un Om

Acum e târziu şi primăvara bate
la uşa curcubeului nătâng
s-a dus cu frigul şi nu mai răzbate
cuvântul drag al profului. Plângând

îmi iau "Adio" de la cel pe care
adesea l-am urmat în lupta sa...
O mângâiere bună,-nainte de plecare
mi-aş mai dori pe frunte, de la Măria sa.

A fost cel pentru care cuvântul e un rege
cel care cu Cervantes la mori s-a tot rugat
să-nvingă cu puterea minţii, cortege
funerare, ale prostiei, de care - încet - s-a-mpiedicat.

Colegul ce adesea pe net s-a arătat
Profesorul luminii şi culturii care
tot timpul a crezut şi dârz le-a apărat.
Un Om, o viaţă, ce-a dat-o cu mirare

adesea făr' să-nterbe "de ce?"
"dar cum?", "şi când?", "şi pentru ce?"...
Acum el a plecat...
să ne păzească de sus, din cerul înstelat.