Iată, Domnule Profesor, mâine-s deja Floriile, iar Paştele stă să bată la uşă, nemaivorbind de faptul că vine 23 aprilie şi mie-mi vine să mă ascund... Nu pot crede că vin toate astea fără dv. E mai mult decât trist, e dureros şi nedrpet ce vi s-a întâmplat! E anormal ca la 60 de nai să vă stingeţi în braţele medicilor! Iată, Simfonia nr 5 e pe rol acum, parcă-i un destin semănător cu al dv.!
Mă simt de o mie de ori mai singură acum. Cu cât trece timpul, cu atât sunt mai îngrozită că nu voi mai avea niciun sprijin aşa cum eraţi dv., din depărtarea internetului, o mână-ntinsă către eter. Dumnezeule, unde va merge viaţa mea?
Credeam că nu va veni acestă zi, credeam că eu mă voi topi şi nimeni nu va şti...
Ce mai e de făcut acum? În afară de lacrimi şi dor, nimic nu vă mai întoarce aici! La noi!
Azi am cumpărat Istoria literaturii române contemporane, a prietenului dv., domnul Alex. Ştefănescu. Deja am citi din ea şi-mi place. Chiar dacă are o atitudine foarte critică la adresa comunismului, domnul Alex. Ştfeănescu are un stil foarte elegant, plăcut şi educativ. Am decis să dedic această carte fetiţei mele, să-i poarte noroc la toamnă! Va începe şcoala şi eu nu mai am cui să-i spun ce face la şcoală, unui Profesor care să mă ajute s-o îndrum... Abia aşteptam să am bătăi de cap cu temele ei şi să apeleze la dv.! E mai mult decât nedrept, e incorect!
Domnule Profesor, unde sunteţi? Şi când eram pe lângă Universitate mă gândeam la dv.! Nu pot concepe că vin acasă, iar pe Forum nu mai e scrisul verde! Această culaore pe care nu ştiu dacă am plăcut-o foarte tare vreodată, acum îmi lipseşte efectiv!
Toţi cei de acolo vă duc lipsa, vă caută, vin şi scriu, parcă aşteptându-vă!