Amintiri de moment

Ieri am cumpărat Jurnal secret de Alex. Ştefănescu. L-am citit pe nerăsuflate şi am râs cu poftă aşa cum n-am mai făcut de sute de ani! Poate că râdeam cât mai tare ca să mă asigur că n-am murit şi eu, poate e chiar o carte ce este scrisă cu un simţ al umorului de o fineţe rară şi de un bun-gust desăvârşit, poate că era tot ceea ce-mi trebuia în zielele acestea de doliu.
Am cumpărat cartea pentru că ştiam că Alex. Ştefănescu era prieten cu George Pruteanu şi sigur aş fi citi ceva despre acesta din urmă, cel care ne-a umbrit şi înnorat primăvara acestui an! Este o carte în care apare şi George Pruteanu, dar foarte puţin, iar termenii sunt destul de critici. Păcat că politica desparte oamenii de valoare! Stilul "alexandrian" (sic!) e fascinant! În fiecare cuvânt e atâta semnificaţie că adesea mă gândesc că am citit - de fapt - o carte de 500 de pagini, nu de 230! Acest stil îmi aminteşte de citatul pe care-l prefera Domnul Profesor: Non multa sed multum!
Aseară plecasem după "Cronica unei mari dezamăgiri" de George Pruteanu, dar m-am ales cu Jurnalul secret (bestial!) şi Jurnal portughez şi alte scrieri de Mircea Eliade! Chiar dacă n-am găsit cartea Domnului Profesor, îi sunt datoare, iată, am ajuns să citesc în continuare cât se poate de mult pentru creierul meu mic!
Sper să am ocazia să-i dau din acestă sete fetiţei mele atât de mici! Oh, Doamne, fă să-i fiu alături! Amin!