Deja o lună...

Iată, e deja o lună de când nu mai sunteţi aici. Poate că sunteţi altundeva... Mi-ar plăcea să cred că fumaţi o ţigară împreună cu tata şi îi spuneţi ce facem noi, aici, de când el nu mai e...
Oameni dragi pleacă lângă mine, pe ârnd, iar golul din jurul meu e din ce în ce mai mare şi adânc...
Avea tata o vorbă: nu de cel care se duce e greu, ci de cei care rămân să-l plângă! Şi... aşa e!